Euthyphron by Platon

Author:Platon [Platon]
Format: epub
Tags: ro
Published: 2010-03-18T22:00:00+00:00

NOTE

1 Euthyphron e considerat unul din dialogurile de tinereţe ale lui Platon. Ca şi Apărarea şi Criton, are drept scop reabilitarea figurii lui Socrate; o încercare de a explica atenienilor învăţătura şi comportarea lui. Se crede că a fost compus înainte de 390, mai probabil prin 396 — 395. Interlocutorul lui Socrate e cel mai indicat pentru o discuţie despre pietate. Prezicător de oarecare renume la Atena, chiar dacă uneori era luat în rîs, după cum se plînge el însuşi în dialogul de faţă (3 b), Euthyphron din Prospalte reprezintă cu intransigentă convingere linia tradiţională, populară şi oficială a religiei ateniene, la care majoritatea spiritelor luminate ale vremii nu mai pot adera. Personajul e cunoscut din dialogul lui Platon (cf. şi Cra., 396 d, 428 c, 399 e). Se consideră că informaţiile oferite de Plutarh (De Genio Socratis, c. 10), Noumenios (la Eusebios, Prep. Evang., XIII, 5) şi Diogenes Laertios (II, 29) provin tot din această sursă.

Convorbirea e presupusă a avea loc în 399, cu cîteva zile înainte de procesul lui Socrate.

2 Dialog peirastic: de la gr. πειράω, „a încerca, a cerceta".

3 Lykeion: gimnaziu situat în partea de nord-est a Atenei, lîngă templul Iui Apollo Lykeios. Va deveni celebru prin faptul că acolo avea să-şi ţină lecţiile Aristotel.

4 Arhontele-basileu: magistrat superior cu atribuţii religioase şi parţial juridice. Sediul său era ή στοά του βασιλέως — porticul arhontelui-basileu; se pare că acolo erau afişate legile şi decretele.

5 în greceşte, opoziţia între δικη, ,,proces privat" şi γραφή, ,,acţiune publică". Ofensa adusă religiei de stat constituie la Atena obiectul unei urmăriri publice, pe cînd învinuirea de omor ţine de dreptul privat. Pentru amănunte despre proces, vezi Apărarea lui Socrate.

6 Pentru a scoate în relief nevinovăţia lui Socrate, Platon arată, de cîte ori are ocazia, că acum, la 70 de ani, e pentru prima dată cînd acesta are de-a face cu justiţia (cf. Αp., 17 d).

7 Meletos: poet tragic cunoscut mai degrabă prin rolul său de acuzator în procesul lui Socrate (cf. Αp., 19 b, 24 c etc.).

8 Attica era împărţită (de la reformele lui Clistenes) în 100 de circumscripţii teritoriale numite „deme" (δήμος). La numele propriu al cetăţeanului atenian se adăuga şi demoticul — numele demului din care făcea parte.

9 „A începe cu Hestia": expresie proverbială grecească cu sensul, probabil, de „a strica ce e mai bun". Hestia era zeitatea protectoare a căminului.

10 Socrate îşi exprimă deseori convingerea de a avea o divinitate ocrotitoare, numită de el daimon, manifestată sub forma unui glas interior care i se opune în momentul în care ar fi pe punctul de a face o faptă rea. La aceasta se referă unul din capetele de acuzare ale procesului: „Socrate introduce zei noi" (Ap., 24 c. Cf. şi Ale. 1, 124 c, Euthd., 272 e, Phdr., 242 b).

11 Adunarea Poporului (Ecclesia) cuprindea pe toţi cetăţenii în stare să poarte armele.

12 Lui Socrate îi place să accentueze că el se află la dispoziţia oricui vrea să stea de vorbă cu el, fără a pretinde plată pentru aceasta, în opoziţie cu sofiştii care cereau pentru lecţiile lor sume uriaşe.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.